Compuneri, portofolii, proiecte

Zi de iarna

Totul a inceput cu un fulg de nea razlet care mi-a picat pe varful nasului. Apoi un vant usor a inceput sa rascoleasca si ultimele frunze uscate lasate in urma de Toamna. N-a durat mult si s-a pornit o ninsoare naprasnica insotita de un ger teribil. Totul parea fantastic din locul in care eram eu. In fata ochilor mei se intindea un peisaj grozav scos parca dintr-o carte de basme. In timpul viscolului imi parea ca o vad in departare pe misterioasa Craiasa a Zapezilor jucandu-se cu cativa fulgi razleti de nea. Mi-am dat seama ca totul era doar un produs al imaginatiei mele, mai tarziu cand in loc de craiasa a aparut un copac albit de zapada. Era golit de frunze si parea batran si totusi parea un copacel firav in calea furiei vantului.
Totul a inceput sa mi se para trist in jur. Nimeni nu iesise afara. Nici macar copiii care poate ca ar fi vrut sa se joace cu saniile. Nimeni nu era in parc. Locul in care ma aflam parea pustiu si fara de viata. Nici scumpul tablou al naturii pe care il vedeam nu-mi mai parea atat de frumos. Ceva tainic ii lipsea, dar nu putea intelege atunci ce anume.
Apoi viscolul s-a linistit. Norii nu se mai uitau cu priviri incruntate la oameni. Soarele s-a ivit si el din locul unde s-a ascuns. In urma n-a mai ramas decat un imens desert de zapada. Asa am crezut pana am inceput sa observ ca din case incep sa iasa mai intai cu sfiala apoi, din ce in ce mai indrazneti palcuri, palcuri de copii. Venisera sa se joace cu saniile si sa schimbe pustiul alb cu rasetele lor pline de culori de veselie.
Atunci mi s-a parut ca viata a revenit in acel loc si ca in toiul iernii a fost creata o noua Primavara.