Compuneri, portofolii, proiecte

Imparatia Cuvintelor


Intr-o zi, anume nu se stie, o fetita pe nume Maria se gandi sa srie un basm, iar pentru asta o chema pentru inceput pe semeata si zambitoarea formula de inceput a tuturor basmelor, care se cheama: A fost odata…
Apoi de peste tari indepartate, fu trezita, lucru care-I facu placere, din somnu-I dulce de un veac, o zana din povestile de demult, o zana tainica si cunoscuta in acelasi timp. Ea se numea Imaginatia. ea este o zana cum nici in povesti nu se poate gasi mai frumoasa sau mai inteleapta. Ea pe panze de zefir, tese cu fire de margaritare, tese lungi fuioare de cuvinte, transformate in imagini invizibile pentru ceilalti oameni si care se perindau prin fata ochilor Mariei. Astfel ea a ajuns pe culmi asa de inalte, incat vedea intr-o parte soarele si-n cealalta luna. Imaginatia I-a aratat si o raza de soare. O raza pe care ea o iubea foarte mult pentru ca intotdeauna era prima si ultima, apusul si rasaritul. Era o raza palida aproape fara valoare careia Maria nu-I acorda-se pana atunci prea multa atentie, pentru ca era lipsita de stralucirea celorlalte raze. Mai vazu in calatoria care dura doar o clipa taramurile pe care locuieste zana Imaginatia, si decoperi ca desi toate lucrurile erau in aparente la fel ca in realitate, aveau totusi ceva schimbat, ceva care pe Maria o atragea. Toate firele de iarba erau cuvintele, tufele erau poeziile, iar florile lor erau vesnice, la fel ca frumusetea poeziilor. Arbustii reprezentau basmele, iar copacii inalti erau romanele. Toate aceste lucruri o facura pe Maria sa-si dea seama ca se afla intr-o imparatie a cuvantului, in care pentru fiecare cuvant era o frunza cat de mica, dar care pentru copac inseamna inca o speranta la viata. Atunci fetita si-a dat seama ca aceia nu erau copaci obisnuiti, ci erau copaci care nu reprezentau numai lucrarile adunate din toata lumea,ci in spatele tuturor acestor lucruri se ascundea sufletul literaturii si al comunicarii cu ajutorul cartilor.
A mai vazut si palatul zanei Imaginatia. Nu era un palat din aur ci unul din imagini ce semanau intre ele si care relatau intr-un alt mod ceea ce este scris in cartile-copaci. Dupa ce au facut o calatorie prin interiorul palatului, Imaginatia a ajutat-o pe Maria sa creeze un basm in gandul sau pe care urma sa il scrie pe o foaie de hatie cu ajutorul cuvintelor si a Creatiei.
Ea de cum este chemata vine imediat, pentru a transforma ceea ce fusese tesut pe panzele de nori ale Imaginatiei, in cuvinte si fraze asternute pe hartie. Iar pentru asta le-a chemat in ajutor pe slujitoarele sale mai mici, harnice ca niste furnici. Astfel ca imediat se prezentara in sir indian.
Dintre ele cel mai mult se distingea Hiperbola, care cum o stiti ca ii place sa faca din tantar purice urias, veni cu pompa cuvenite doar unei regine. Aceasta ea singura ei calitate sau defect, care se numea “exagerarea”.
Apoi, urma inversiunea care toate cuvintele le intorcea pe dos, aparent fara nici un folos. Insa numai ea stia, dupa cum si spunea, cat de mult muncea.
Cum trecu in locul ei in sir, Maria o vazu calare pe un cal ponei si cerand sfaturi de la o oglinda, in ce priveste frumusetea ei. Astfel a venit, mandra tinandu-se mandra in sa, Personificarea, cea care oricarui lucru sau animal minte si cuvinte poate sa-i dea.
Apoi venea Comparatia cu mersul teapan si cu aerul unei infumurate doamne de la Curte. Ea era privita cu mult respect de celelalte figuri de stil, pentru ca daca nu era prima in sir, era atunci singura care datorita apreciatiei pe care o facea asupra unui lucru, putea sa-I ofere un loc in societate.
Dupa ea veni Antiteza,o batranica inofensiva la prima vedere, insa care era ursuza ca un urs. Si chiar in fata unei glume, se uita la tine cu niste ochi infioratori care te faceau sa-ti inghiti vorba, pentru ca Antiteza parca intinerea cu treizeci de ani cand incepea o cearta, si mai ales,cand era unul dintre adversari.
Alegoria era cea mai sireata dintre toate, caci altfel ar fi neputincioasa. Ea poate sa formeze imagini concrete, insa numai cu ajutorul altor figuri de stil.
Metafora nu este cea care incheie convoiul, insa poatefi considerata cea mai suava si mai delicata dintre toate figurile de stil.Ea veni imbracata cu o rochie tesuta din petale de flori, cu fire de zare, curcubeie de margaritare, pe fuioare de cer senin si nori albide catifea. Iar in par I s-au prins aburi de ploie si flori de cirese de pe taramurile pasarilor maiestre.
Dupa ea veneu singurele surori care se tineau de brat si sirul nu-l respectau. Ele erau cele mai plictisitoare figuri de stil si se numeau Enumeratia si Repetitia. Iar dupa ele soseau cu mare jor slujitorii mai mici, pe numele lor semnele de punctuatie, care alcatuiau plebea unui oras fantastic unde stapanii lor erau figurile de stil.
Virgula marca pauza in vorbire, punctul semnul exclamarii si semnul intrebarii se puneau la sfarsitul unei propozitii sau fraze si puteau sa exprime un enunt, o mirare sau o curiozitate, si altele.
Cum sosira Figurile de stil si Semnele de punctuatie au inceput sa lucreze mai departe panza inceputa de zana Imaginatia, transformand imaginile in cuvinte menite sa le descrie. Apoi cuvintele si semnele de punctuatie s-au asezat in ordine in propozitii si fraze,indicand astfel sensul lor.
Apoi Figurile de stil au inceput sa umple basmul cu flori de margaritare,cu raze de soare ce apareau in noapte si cu fire de argint din nori ce se pregateau de ploaie si care aveau in loc de picaturi,raze si flori de soare.
Eroina basmului a fost caracterizata de Metafora si Hiperbola care au inceput sa-I daruiasca multe calitati dintre care pe multe, cum ar fi frumusetea si vitejia, Hiperola le-a cam exagerat, pentru ca ea spunea ca nu este bine ca totul sa fie foarte exagerat dar ca fara putina exagerare basmul nu mai este asa de frumos, si atunci nu mai este basm.
In acelasi timp, Enumeratia si Repetitia nu si-au intarziat aparitia, incepand sa insiruia toate personajele cu calitatile si defectele lor.
Antiteza si Supranaturalul au fost si ele prezente cand eroina se lupta cu un leu urias, sau incerca sa gaseasca raspunsul la o ghicitoare care sa-I permita sa patrunda intr-un castel fermecat.
Apoi Comparatia, Inversiunea si Personificarea, ajutate putin si de Alegorie faceau comentarii asupra a tot ce se intampla. Din aceasta unire a rezultat descrierea completa a personajelor, locurilor si primejdiilor, cu care eroina intra in contact.
Insa, pe cand toti lucrau cu zor, sosi un baiat frumos, fiul unei zane pe nume Frumusete. El se numea Sentiment, si de cum sosi se amesteca printre ceilalti care zoriti cu munca, nici nu l-au observat. El incepu sa descrie sentimentele pe care le avea eroina fata de tatal ei, de printul cu care s-a casatorit, si cele pe care le avea fata de personajele rele care au incercat mereu sa-I puna bete-n roate.
Astfel, fara ca nimeni sa-si dea seama atunci, Sentiment, lasa si el eroinei un dar de pret, dupa care pleca la fel cum a venit, fara ca nimeni sa-l observe. Astfel Sentiment contribui si el la crearea caracterului eroinei.
Dupa el sosi un domn foarte grav a carui functie data de zana Creatia era sa spuna la sfarsitul fiecarui basm formula de sfarsit. Dar cum el era mai sugubat spuse dupa formula si o gluma care avea menirea sa-I inveseleasca pe cei truditi de munca. Insa,cu toate ca erau foarte obositi a fost nevoie doar ca ei sa vada pentru o clipa opera creata cu ajutorul Mariei, ca sa devina din nou cum au fost cand au venit: veseli si vioi.